IN MEMORIAM PROF. UNIV. DR. IOAN C. CIOBAN

Ne-a părăsit, în prag de toamnă (3 sept. 2022), unul dintre martorii începuturilor învăţământului superior băcăuan. Ioan C. Cioban, născut în municipiul Suceava, la 18 mai 1937, a urmat în urbea natală gimnaziul şi Liceul „Ştefan cel Mare” (azi, colegiu naţional). A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, instituţie care i-a girat şi titlul de doctor în filosofie, în 1978. În urmă cu 60 de ani, fusese repartizat în învăţământul superior, parcurgând toate treptele ierarhice: preparator II, preparator I, asistent, lector (1971), conferenţiar (1981) şi profesor (1994) la Universitatea Bacău. 


p1

În anul 1976, a fost numit şeful Catedrei de Limbi străine, Ştiinţe sociale, Pedagogie, Psihologie din cadrul Institutului de Învăţământ Superior Bacău, iar, din 1985, a devenit şeful Catedrei de Cultură generală de la Institutul de Subingineri Bacău şi coordonator al Secţiei pentru studenţi străini. După 1990, a fost ales secretar ştiinţific al Consiliului profesoral de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe din Universitatea Bacău. A condus Catedra de Ştiinţe economice şi sociale (1992), iar în perioada 1995–1996 a fost decanul Facultăţii de Litere şi Ştiinţe din Universitatea Bacău. Ulterior, în anul 2002, a fost ales prodecan al Facultăţii de Litere. De asemenea, a condus Comitetul Sindical şi a fost membru în Senatul Universităţii Bacău (1999–2002). Deţine titlul de profesor emerit al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău.

S-a implicat în activitatea de cercetare şi a publicat mai multe lucrări destinate studenţilor, apărute sub egida Universităţii Bacău, ca unic autor: „Istoria şi filosofia culturii” – 1991; „Estetica antică” – 1993; „Arthur Schopenhauer şi spiritualitatea românească” – 1994, cu un cuvânt-înainte de prof. univ. dr. C.Gh. Marinescu) sau în colaborare: „Elemente de logică” (coautor, Ştefan Munteanu – 1993);  „Etica” şi „Elemente pentru sociologia sportului” (coautor, Eleonora Constantinescu – 1997, respectiv 1998); „Sociologia educaţiei” (coautor, Mihai Merfea – 2001); „Sociologie” (coautor, Cristina Buzoianu – 2003); „Sociologie” (coautor, Nicoleta M. Neagu – 2005) ş.a. Editorial, cu aceeaşi destinaţie – studenţii –, a semnat ca autor lucrarea „Din înţelepciunea antică” (Iaşi, Ed. „Virginia”, 1996; consilier editorial, conf. univ. dr. Virgil Cuţitaru), iar, în colaborare, „Reflecţii economice şi filosofice” (coautor, Lucian V. Şaradici, 1998; cuvânt-înainte, prof. univ. dr. Mihai Merfea) şi „Însemnări de economie, filosofie, politologie” (coautori, Lucian V. Şaradici şi Ioan Diaconiţa, 2000; cuvânt-înainte, Ştefan Olteanu), ambele la Editura „Deşteptarea” Bacău. A colaborat cu prof. univ. dr. Mihai Merfea la un experiment sociologic, „Ţiganii din Gura Văii”, a condus cercuri ştiinţifice studenţeşti (de sociologie, estetică, filosofie şi logică) şi a realizat 8 filme cu conţinut didactic şi documentar. A îndrumat 26 de lucrări ştiinţifice realizate de studenţi, prezentate la sesiuni sau simpozioane organizate la Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca.

În anul 2000, a participat cu o comunicare la primul Congres Naţional de Sociologie şi Asistenţă Socială de la Bucureşti. A fost redactor şi redactor-coordonator la volumul „Studii şi cercetări ştiinţifice”, editat de Universitatea Bacău, şi a colaborat la presa culturală („Ateneu”) şi cotidiană („Deşteptarea”, „Monitorul de Bacău”).

După pensionare, s-a ocupat de cercetări aplicate în direcţia culturii locale, publicând o scurtă istorie a unei localităţi din vecinătatea Bacăului – „Gârleni – file de monografie” (Bacău, Editura „Egal”, 2008; coordonator, împreună cu Ioan Dănilă) şi două micromonografii ale unor aşezăminte religioase din municipiul Bacău: Parohia „Învierea Domnului”, respectiv Cimitirul Parohiei „Învierea Domnului” (Bacău, Editura „Egal“; autor, preot Petru Dinu; colaborator, Ioan Dănilă).

Dintre aforismele pe care le-a reprodus în cărţile sale, îl agrea pe acesta: „Nu trebuie să fim afectaţi de faptul că oamenii nu ne cunosc, ci dimpotrivă, de faptul că nu-i cunoaştem noi pe ei”. (Confucius)